sâmbătă, 12 septembrie 2015

fericirile

strigătul tău este un strigăt de bucurie
numai când îți verși toată lumina din sânge
în voce

degetele tale sunt un buchet de bucurii
numai când sunt ale mâinii cu care scrii
iar mâna ta scrie poezie

numele tău este un nume plin de fericiri
numai când îi dai același nume
jucăriei copilăriei tale

bucuria ta are un nume
e numele iubitei

bucuria ta este o mână
când o mână o spală pe cealaltă

bucuria ta este un strigăt
când îți place să spui adevărul
oh, strigătul tău e Odă bucuriei

sâmbătă, 5 septembrie 2015

De ce ne ocolesc refugiații

Într-un material anterior am descris de ce nu ne atacă rușii. Ruta prin care refugiații din Orientul Mijlociu călătoresc spre Țara Făgăduinței nu este întâmplătoare.
Probabil ar trebui să ne bucurăm că acest convoi de refugiați nu trece prin România, și nu pentru că majoritatea e musulmană, ci fiindcă ruta a fost aleasă cu grijă ca să îi țină ocupați pe aliații Rusiei.
Războiul din Ucraina nu a luat sfârșit, niciun război aflat sub mâna rușilor nu a fost vreodată scurt în istorie, multe conflicte încă nici nu s-au încheiat chiar dacă au început cu mulți ani în urmă.
Vizitele pe care le-a făcut președintele Putin în timpul crizelor politico-diplomatice NATO-Rusia din primăvara acestui an au arătat aliații oficiali ai Rusiei. Ne-am dat seama cu groază, românii, că suntem înconjurați de prietenii Rusiei, unii chiar din interiorul NATO, iar în cazul unui război am fi prinși între ciocan și nicovală.
Efectele dezastrului geopolitic din Siria sunt controlate de SUA. Pentru a-i slăbi pe aliații Rusiei, a fost stabilită o rută spre Germania, care îi ține ocupați pe bulgari, sârbi, maghiari, greci, turci sau austrieci. Politica României de acceptare masivă a studenților străini la facultățile de medicină, informatică sau inginerie i-a oferit avantajul de a spune nu, și nu numai ca un destul, ci și de a dovedi că nu a dus niciodată o politică anti-orientală.
SUA nu apără România doar ca aliat militar, își apără în primul rând clientela. România a fost vândută la pachet piețelor vestice, nu este un secret. Conflictul din Ucraina s-a moleșit pe perioada acestui mare exod.
Desigur, aceleași țări prin care trec refugiații în drumul lor spre Germania au probleme la forța de muncă. În România, natalitatea nu a fost niciodată o problemă, ba chiar acesta a fost singurul factor decisiv care a scris istoria românilor. Vecina noastră, Ungaria, își menține populația de 50 (!) de ani încoace: 10 milioane. Îmbătrânirea forței de muncă pune problema pensiilor. Deși, ajunși în străinătate, se crede că li s-a făcut un mare favor că au fost primiți, adevărul este că străinătatea are mai multă nevoie de braț de muncă românesc decât românii de străinătate.
Este teribil pentru un sirian să vină într-o țară în care nu se vorbește nicio limbă de circulație internațională și să încerce să își găsească un loc de muncă. Ortodoxismul românesc de tip răsăritean nu se împacă, din punct vedere cultural, cu islamismul și există o puternică repulsie față de acesta, mai ales din cauza istoriei: ghiauri fiind, războiul sfânt ne-a stat în coaste de la voievozi până la căderea Imperiului Otoman.
Acum, între Germania și Rusia există șanse mici de alianță, mai ales datorită barierei naturale de refugiați. O asemenea alianță a fost o forță distructivă pentru Europa în Al Doilea Război Mondial, este cea mai periculoasă alianță, iar SUA nu dorește o prietenie strânsă între cele două puteri.
Așadar, refugiații nu ocolesc România nici pentru că o urăsc, nici pentru că e săracă și nici nu e un accident acest lucru, iar dacă vor veni, sunt puține șanse să se așeze.

joi, 3 septembrie 2015

nothing I have loved remained eternal

you raise the sadness to kiss the sky and it's starting to rain
I introduce my words to yours
with the right spell they magnetize (so sweet) into epithets
oh, our words have a country of their own
like we mapped the night using their darkness
but we can lure the sun to rise in the morning too

with the oval of your face you can domesticate the moon
how to be round and round and round and cast
like the moon is only an extension of your face
and maybe the moon can see you as another mother too

I wake up the stones for you and they yawn
shed their hardness and become eatable
shed their sadness and change back into hearts
they turn themselves and release everything we have lost too

what was the sadness for the sky
your face for the moon
our loss for the stones
the never-blooming thought of me floating in your mind?
and you forget me like a broken wing forgets the flight
your words are weaning mine from their breasts
what a loneliness it is to be a refugee in my own love!