luni, 18 ianuarie 2016

Vor zice: pace și liniște


Fiecare epocă are dictonul ei, în numele căruia se comit toate păcatele istoriei. În Roma, Caligula făcea crime în numele poporului și al Senatului, Biserica Catolică a pornit inchiziția în Numele Domnului, Stalin a tocat optzeci de milioane de compatrioți în numele poporului și a fost la un pas de a șterge Ucraina de pe fața pământului, tot pentru binele poporului ei (1932-1933). Să nu-i credeți nici pe Obama, nici pe Putin, căci amândoi au același dicton: pace mondială.
Un istoric care va analiza izvoarele istorice ale acestei epoci, s-ar putea să o vadă nu cu mult mai diferită de Roma păgână. Sigur că pare un succes ridicarea restricțiilor economice impuse Iranului, însă asta întărește poziția Israelului în zonă, țepușul SUA în costele Orientului Apropiat înțeapă mai tare.
„Israelul va continua să urmărească orice încălcare internațională a acordurilor de către Iran în domeniul nuclear, în privința rachetelor balistice și a terorismului”, a spus premierul israelian Benjamin Netanyahu. În prezent, Israelul neagă că ar deține nu mai puțin de 60 de focoase nucleare, ca și cum ani de zile nu s-ar fi lăudat cu asta după Războiul de Șase Zile și este o problemă dacă ar avea concurență prin Iran. Pe deasupra, premierul israelian a etichetat locuitorii unei întregi țări drept teroriști. Nu a menționat nimic de grupuri teroriste care trebuie controlate de autoritățile iraniene, ci a spus că Iranul nu mai trebuie să fie terorist. Pe cine a terorizat Iranul?
Citind presa internațională, aflăm că, în urma ridicării sancțiunilor Iranului, Israelul
cere SUA o suplimentare a forțelor nucleare, după ce, în perioada 2009-2015, SUA i-a oferit ajutor militar în valoare de 20 de miliarde de dolari. În curând vor primi un distrugător aviatic F-35. E evident că SUA nu vrea pace în lume, așadar nu ar cheltui atâția bani pe mașinării de omorât.
Cât sunt 20 de miliarde de dolari? Cât să fie acoperit 10% din deșertul Sahara cu panouri solare. Sau cât să se ridice agricultura unui continent (agricultura e ieftină). Nu se dorește pace. SUA îi oferă Israelului tot ce a cerut și o va face-o în continuare.
Următoarea mișcare pe care o va face-o SUA este să nu se țină de cuvânt în partea ei de învoială, adică ridicarea sancțiunilor economice. SUA este expertă în a minți. Vor găsi alte probleme care trebuie rezolvate, nod în papură, începând de la drepturile femeilor până la retragerea alianțelor militare cu țările învecinate, pe motiv că Iranul ar susține terorismul. Sancțiunile economice asupra Iranului nu pot fi ridicate de curând, e o promisiune goală: prețul petrolului nu poate scădea și mai mult, că ar da peste cap industria, or se dorește să fie ținut în șah Putin. Cu petrolul Iranului, oferta ar crește până într-acolo încât ar depăși cu mult cererea. SUA va păstra petrolul pentru sine, o rezervă.
O astfel de decizie ne afectează pe toți, cu toții plătim bir într-un fel sau altul. Deocamdată, USA îi propune Europei să introducă o lege de autoprotecție pentru cetățeni, tot în numele securității și păcii, pentru a avea o nouă piață pentru vânzarea armelor. Adică să avem pistoale cu toții sub pernă, ca-n SUA. Donald Trump, candidat la președinția SUA, a spus în urma atacurilor de la Paris care au avut loc vineri, 13 noiembrie 2015, că: „dacă vă uitați la filmări, vedeți că numai personajele negative din povestea asta au fost înarmate, oamenii buni n-au avut nicio armă să riposteze; stăteau și încasau gloanțe”. Cel mai probabil Rusia va vinde arme non-nucleare Iranului, SUA – nouă.
Tratatul SUA-Iran (făcut în numele păcii mondiale sub semnătura ONU) conține și un act adițional care stipulează că sancțiunile pot fi reaplicate la cea mai mică abatere, pe timp de 30 de zile sau până când puterile care au stat garante pentru acord, găsesc o cale de mijloc, fără drept de veto din partea aliaților Iranului, numai din partea SUA. Și China a fost de acord. Chiar și Putin a susținut acordul, dar numai ca să aibă piață mai bună pentru vânzarea echipamentelor militare non-nucleare, deși, și el, cu o puternică prezență în Siria, luptă pentru pacea mondială. E ca și cum s-ar spune: noi vorbim ca să se păstreze liniștea.
Războaiele hibride ale secolului XXI funcționează ca o „carantinare” a unei infecții, să dea impresia că vor rămâne locale conflictele, că se dorește pace și nu extinderea războiului. În cele din urmă vor fi atâtea infecții, încât toată lumea va fi în carantină. Nu acum, dar următoarea generație va moșteni o lume dată peste cap de-a binelea.

„Habar nu ai despre ce vorbești!”

duminică, 17 ianuarie 2016

LP

era o vreme
când dacă ajungeai
la capătul oceanului
îl puteai întoarce
pe Side B

de-a trucurile

Moise aruncă pe jos un toiag
prinde viață de șarpe xilofag
și înghite cu noduri cu tot
toiege egiptene care se cred vertebrate

în spatele profetului e un câmp arămiu
în spatele câmpului e o mare albastră deschisă
deasupra un cer verde care se înnoptează sau se învinețește

eu îmi arunc mâhnirea
și vă înghite bucuriile care se prefac tristeți
apoi îmi devorează și celelalte emoții ale mele
căci sunt o prelungire a râsului

Moise ia de coadă un toiag îngrășat
mâhnirea mea m-aruncă zaruri să mănânc de pe jos
deasupra cerul se-nvinețește