Celor care cred că-n comunism a fost mai bine

Click pe poză pentru a mări.
Unii plâng după Nicolae Ceaușescu
Știați că una din cele șapte minuni ale lumii, piramida lui Keops, a fost construită cu costul a aproape un milion de vieți? Cu așa o forță de muncă, parcă nimic nu mai pare imposibil și, cu un așa sacrificiu, sigur nu mai e o minune, ci un monument al groazei.
Oare cine a construit Transfăgărășanul? Oare cine a construit Canalul Dunăre-Marea Neagră? Sigur, există sociopați care spun că, pentru o asemenea finalitate, genocidul are o justificare. Există psihopați care spun că un asemenea rău este cel care duce omenirea mai departe, ca și cum omenirea n-ar avea altceva mai bun de făcut decât să bifeze nivele de dezvoltare într-o agendă. La fel cum luam note la școală. Orice sistem e o mașină de tocat, capitalismul toacă forța de muncă și resursele planetei, dar comunismul toca degete, creieri și familii.
Comunismul s-a instaurat ilegal în România, prin inversarea din pix a rezultatului alegerilor în data de 19 noiembrie 1946: comuniștii au pierdut cu 47%, după ce au intimidat electoratul să voteze cu ei, dar au spus că au obținut 70%. Era limpede că nu e dorit comunismul. La fel au făcut și naziștii, au ajuns la putere în mod fraudulos. Dictatura ne-a făcut mult mai mult rău decât bine. Nu degeaba suntem singura țară din blocul ex-comunist care a trecut violent de la comunism la democrație: fiindcă ne-am săturat cu vârf și-ndesat.
Lui Iuliu Maniu, unul din creatorii statului român modern, nu i s-a găsit niciodată mormântul, a murit în închisoare, unii zic că de boală, alții că l-au văzut aruncat de viu la porci înfometați. Metodele de tortură ale Securității au fost inumane: ți se turna ceară în ochi, ți se zdrobeau degetele între balamale și tocul ușii, bestii umane care te despicau în două cu circula, muncă până la epuizare, toate pentru o vorbuliță ce putea fi interpretată ca atac la adresa sistemului.
Nu puteai fi educat dacă nu aveai „dosar curat”, nu puteai avea studii superioare. Asta a fost „egalitatea”. Am fost retardați cultural, ținuți în afara fluxului cultural din Europa. Străinii care veneau în România și vedeau ce artă facem, aveau senzația că sunt față în față cu lucrările unui copil autist. Vă mai mirați că mulți din cei care scriu azi poezii o fac în stil romantic, deși curentul a expirat de 150 de ani? Am pierdut contactul cu pulsul european.
În America se scriau marile romane ale secolului XX, în Vest se stătea la rând la saloane de pictură și la concerte Bob Dylan sau Kiss, noi stăteam la rând la pâine pe cartelă. De aceea dictonul optzecist Punk's not dead (n.n curentul punk nu e mort) a prins la noi în generația douămiistă, mai ales că tot blocul est-european a avut de recuperat cultural și, pe când popularitatea unor formații ca Green Day scădea în SUA, o recâștigau în țările ex-comuniste. Dacă ar fi comunism azi în România, am trăi ca-n Coreea de Nord, cu căutări cenzurate pe Google, iar Nicu Ceaușescu ne-ar fi lider fiindcă în anii optzeci se urmărea crearea dinastiei Ceaușescu. În Coreea, abia acum a avut loc premiera filmului Războiul Stelelor, produs în anul 1977. Vă puteți imagina trăind așa?
Nu exista egalitate. Egalitatea în comunism e un mit. Săracii erau egali între ei, dar ei au fost egali de când lumea. Ceilalți, după faimoasa carte Ferma animalelor a lui George Orwell, erau „mai egali” decât alții. Femeile secretarilor de partid puteau avorta, că știau să tragă sfori, celelalte femei își riscau viața făcând un avort. Ironic, pe când în comunism ateismul era promovat, acum creștinii găsesc consolare în legile acelor vremuri, când avortul și homosexualitatea erau aspru pedepsite. Decretul din 1966 te obliga să faci dragoste în scopul de a te reproduce. Dar Nicu Ceaușescu viola pe cine voia, cum scrie și-n cartea lui Pacepa, Orizonturi roșii.
Folclorul românesc a suferit foarte mult în perioada comunistă. A fost distrus sistematic sufletul românesc, poeziile și cântecele populare au fost modificate să-l glorifice pe dictator ca și cum toată istoria românilor a avut loc doar pentru a se ajunge la acel moment unic, al instaurării regimului care poate fi comparat cu Inchiziția. Să producă Omul Nou.
A fost mai bine? Aveam producție? Da, dar aproape tot ce noi produceam, se ducea rușilor. Cică fiecare avea un loc de muncă. Dacă azi v-ar obliga cineva ca, în decurs de 28 de zile, să vă găsiți loc de muncă, ați face-o? Ați lua prima slujbă care vă iese în cale? Credeți că se trăia în armonie, ca-n Liceenii lui Bănică Junior? Dacă acum ororile comunismului par îndepărtate, ca un vis urât, să știți că atunci când au avut loc, au fost reale și oribile. A fost mai bine fiindcă oamenii se respectau? Respectul nu se câștigă cu biciul. Ne putem respecta fără să ne strivim degetele la ușă.
Personal, îmi vine să-i dau un șut în fund oricui îmi spune c-a fost mai bine-n comunism deoarece, cel mai probabil, e un fost torționar sau fost șoptitor la Securitate și, pe când ceilalți mâncau soia de Crăciun, el avea salam și cârnați pe masă, televizor color, un sertar cu casete video (Hollywood, desigur, nu Nicolaescu) și țigări Kent. Dar același șoptitor te pâra la Partid dacă tu aveai o carte de Strawson. De asta a avut loc Revoluția: nu se mai putea așa, muream de foame (!), iar alții luau toți banii din exportul nostru. Un regim ilegal și criminal. Da, eram bine în comunism: în afară de faptul că ne-au amputat mâinile și picioarele, ne-au spălat creierii și ne-au luat totul, eram bine. În afară de astea, da, eram bine. Și ne-au omorât toți intelectualii. Dar măcar avem Canalul Dunăre-Marea Neagră, nu? Să spui că a meritat prețul pe care l-am plătit e ca și cum ai spune că e un venit bun să vinzi hristoși cu 30 de arginți exemplarul.
Să se odihnească în pace cei un milion de români care au fost uciși în timpul comunismului! Să le fie țărâna ușoară tuturor eroilor care au murit la Revoluția din decembrie 1989! Sincere condoleanțe familiilor lor! 

Studenții cărora „li s-a făcut stingerea” la Revoluție puteau fi azi oameni de succes pentru ei înșiși și pentru România.
--------------------------------------------------------------------------
Un domn vorbește cu calm despre motivele pentru care ura comunismul și de ce a făcut pușcărie:




Rușine celor care doresc să le fure gloria eroilor Revoluției cu certificate de revoluționar pe care și le semnează ei înșiși, să aibă parte de toate beneficiile prevăzute de lege, printre care scutirea de taxe și impozite: vezi știre aici.



Documentar despre cât de rău a fost comunismul în lume, mai rău ca nazismul:


Povestea Sovietelor from Gheorghe Filip on Vimeo.


 

Comentarii