Profilul cetățeanului al cărui vot face diferența


Fiindcă oamenii îi aleg pe cei care le seamănă, acesta e profilul românului care, atunci când votează, face diferența. Acesta trebuie:

  •          Să fie botezat creștin-ortodox, dar să fie creștin doar la Paști și la Crăciun.
  •          Să fie hrăpăreț. Să îi placă să se certe. Să își spele rufele-n public.
  •          Să facă orice, numai să uite cât are de lucru și să amâne munca.
  •          Să își sape colegii de lucru, precum parlamentarii se sapă unii pe alții, uitând că binele mai mare este compania, respectiv țara.
  •          Să-i placă să se plângă și să facă pe victima.
  •          Să fugă de carte ca de Necuratul. Nu a citit nimic de ani buni și nu o va face nici în viitor.
  •          Să aibă mâncare spirituală bârfa.
  •          Să aibă un sistem moral de un Ev Mediu târziu.
  •          Să fie microbist dacă e bărbat sau guralivă dacă e femeie.
  •          Să aibă probleme cu alcoolul.
  •          Să nu fie specialist în nimic.
  •          Să aibă o fire de om batjocoritor. Tot ce nu înțelege, ridiculizează și nu înțelege nimic pe lumea asta, dar vrea să pară că are o părere valabilă.
  •          Să trăiască într-o permanentă amnezie socială și istorică.
  •          Să creadă că mațul plin este egal cu identitatea de român.
  •          Să fie pseudo-filozof și să posteze sofisme pe facebook, dacă are un profil acolo.
  •          Să simtă că l-a prins pe Dumnezeu de picior când privirile sale și ale candidatului la conducerea țării se întâlnesc pentru o secundă în învălmășeală.
  •          În fața tuturor să îi ia apărerea candidatului său preferat mai mult decât îi ia apărerea propriei sale familii. Imaginea candidatului e mai presus decât imaginea sa și a familiei sale.
  •          Să fie nostalgic.
  •          Să aibă veșnic limba pregătită pentru fundul șefului.
  •          Să nu își suporte aproapele dacă nu poate minți împreună cu el sau nu-l are la mână cu minciuni.
  •          Să se ocupe de furtișaguri.
  •          Să știe că nu are nimic valoros de oferit, dar să nu-i lase nici pe alții să fie mai buni.
  •          Să facă ce fac și ceilalți, neștiind dacă e rău sau bine.
  •          Să creadă că popa deține adevărul.
  •          Din când în când spune că pe vremea lui Ceașescu era mai bine, măcar fiindcă exista egalitate. Acea egalitate în care unii erau mai egali decât alții.
  •          Să spere că dacă îi iartă voit păcatele candidatului, crimele din timpul Revoluției sau condamnările la Tribunal, acesta îi va întoarce favorul și-i va da lui, anonimului din mulțime, un ciolan de ros. Cu autograf.
  •         Un politician „care face ceva” este un politician care „face ceva personal pentru el”, nu pentru țară. Personal, nu poate decât să-i dea o masă caldă în campanie.

Așa se explică de ce e clasa politică așa cum e. Fiindcă cine se aseamănă, se adună, politicienii sunt precum electoratul și viceversa. Dacă mâine ar veni din nou comunismul, ăștia mi-ar fi mie torționari, bețivul satului, șef la CAP, curva târgului, secretară de partid. M-ar trimite deținut politic, muncă zilnică până la moarte prin epuizare, să construiesc autostrada pentru care deja am plătit, în același fel în care a fost construit Canalul.

Comentarii