Să fii bărbat nu înseamnă să urăști femei

Cât cavalerism!
Femeile sunt mai numeroase decât bărbații și totuși sunt tratate ca o minoritate ce trebuie „să se supună” majorității.
La o discuție liberă, un tovarăș mi-a spus că femeile trebuie să aibă funcții mai joase deoarece au slujbe mai ușoare, că femeile nu pot fi zidari, mecanici auto sau forjori și, de aceea, pentru munca grea, bărbații merită funcții mai înalte. Că dacă le-am da egalitate,„ le-am da și mai mult inegalitate”, am începe să ocupăm posturile de la secretariate și le-am lăsa loc la cărat de cărămizi și-n armată. Mi-a mai zis că pe o femeie n-o poți lăsa să ia o decizie importantă fiindcă are creierul mai mic și își schimbă părerea de la un moment la altul, pe bază emoțională fiindcă, Theofile, dacă o fată crește fără tată, poate ajunge prostituată, îi este teamă de penis până la dezvirginare, dar după... „începe să caute cârnațul”.
Din păcate, mulți gândesc așa, o falsă meritocrație, doar că n-o spun. Să nu uităm că în ultimul deceniu pacea din Europa a fost menținută de două femei: Regina și Merkel.
O fostă colegă, învinsă de sistem, casieriță, dar cu diplomă de asistent medical, mi-a zis că e dezamăgită de feminismul din România fiindcă nu luptă pentru câte un lucru pe rând: azi violența domestică, mâine pentru piața muncii, poimâine pentru cultură. A adăugat că multe militante pentru drepturile femeilor sunt lesbiene și lasă impresia greșită când își consumă energia învinuind bărbații și promovând bisexualitatea sau homosexualitatea în loc să pună accentul pe abilitățile femeilor. Dacă feminismul e lesbianism, eu nu vreau să fac parte din el, a conchis fosta mea colegă.
Nu știu nici acum ce să învăț din cuvintele ei.
Nu știu cum un misogin se poate uita
la aceste fete și să le urască.
Dacă te gândești că peste 70% din literatură e dedicată femeilor, ai putea spune că nu există sexism. Însă mulți din cei care au dedicat cărțile respective adorau o femeie, dar le urau pe restul. Sau pur și simplu își etalau talentul. Recent am aflat de pe hartaegalitatii.com că femeile sunt rar publicate (sub 20%), deși au plăcerea scrisului în aceeași măsură sau poate chiar mai mare decât bărbații.
Masculinitatea multor români este doar o serie de norme: bărbatul repară, îi place sportul, este afemeiat și mândru de asta, are cel mai mare venit din casă, aspru și încăpățânat. Dintre toate, eu am rămas cu reparatul. Eu chiar îmi doresc să aibă Cristina salariu mai mare decât mine, e pentru binele amândurora.
Unii bărbați nici nu își cer în căsătorie partenerele până nu consideră că s-au transformat complet în tații lor, până nu sunt cei care au salariu mai mare, posedă telecomanda televizorului pus pe un post de sport și își ridică picioarele să li se aspire dedesubt. Iar dacă nu fac aceste lucruri, se simt loviți în masculinitate. Cum să se ducă ei în fața popei să jure credință dacă nu s-au transformat în ființe cu adevărat jalnice?
Sursa misoginismului în România este religia, tocmai pentru că este de tip patriarhal. Avem patriarhi, preafericiți, înalte sfinții, iar femeile nu sunt niciodată mai mult decât călugărițe. Este o lege din Vechiul Testament că femeile nu au voie să slujească la altar, ci să asculte slujba de la Templu numai din Curtea femeilor, iar în Noul Testament, funcția cea mai înaltă pe care o femeie o poate ocupa într-o biserică este de diacon. Până și la cununia religioasă se spune din start: bărbatul este capul femeii. Ca și cum femeile nu pot gândi singure.
I-am spus unui misogin: lovitura cea mai grea vine când o femeie te învață ce înseamnă cu adevărat să fii bărbat. Răspunsul lui a fost atât de greșit încât n-am știut de unde să încep și am rămas fără cuvinte. A zis: da, moral e corect să devii bărbatul care spală vase, dar atunci de ce femeile se udă pe loc când văd un mascul feroce ca ieșit din peșteră? Apoi i-au mai ieșit mizerii pe gură: dacă suntem egali cu femeile, și ele să ne facă gratuit complimente, să aibă curtoazie, politețe sau să nu mai existe deloc lucrurile astea.
Eu nu spăl vasele, dar nu pentru că mi se pare dezonorant ca bărbat, ci fiindcă le spăl de mântuială, Cristina găsește întotdeauna urme de mâncare, așadar am făcut un târg: eu pregătesc masa, tu o debarasezi. Îmi place să gătesc. Să speli vasele nu are nimic de-a face nici cu masculinitatea, nici cu feminitatea, are doar de a face cu o bucătărie mai curată.