„Sunt ocupat” nu mai este o scuză

A fost o vreme când era cool să spui că ești ocupat. În ziua de azi, să spui că ești ocupat transmite două lucruri: îmi gestionez prost timpul sau nu am chef de tine. La urma urmei, nu-i așa, cu toții suntem ocupați, doar nu așteptăm să ne pice-n gură para mălăiață.

În engleză, business, afacere, vine de la cuvântul busy, adică ocupat. În viziunea vorbitorilor de limbă engleză, afacerea este acțiunea de a fi ocupat. Însă cel care conduce afacerea este businessman sau businesswoman, adică om, în cele din urmă, nu un robot; este cineva care are o familie și care le acordă atenție tuturor lucrurilor, fără să pară stresat. Există sute de aplicații de organizare eficientă a timpului, există asistenți virtuali, poți programa postări sau mailuri, nu mai trebuie să pari ocupat pentru a crește în ochii celorlalți. Dimpotrivă, crești în ochii tuturor dacă le acorzi atenție.
Partenerul care pare veșnic ocupat este cel care nu vrea să își facă timp de tine. Undeva înainte de pauza de masă și cea de cafea, cu siguranță ar avea timp să te sune, să vorbiți cinci minute. Marile companii au concediat o mulțime de șefi care le spuneau subalternilor că sunt ocupați pe motiv că au o problemă de sincronizare, iar termenele-limită vor fi întotdeauna încălcate din cauza lor. Știți acel proiect la care a venit șeful să vă spună că e urgent, „trebuie terminat repede”? De vină e șeful.
Am lucrat atât direct cu clienții cât și în subordinea unor șefi și niciodată, absolut niciodată când am lucrat direct cu clienții, termenele-limită nu au fost strânse. 99% din clienți făceau comenzile din timp. 
Mi-am dat seama că șefii, dintr-un complex de inferioritate, voiau să îmi amintească faptul că se află-n vârf, diseminând târziu sarcinile. Intenționat au creat presiuni și conflicte între colegi, să își poată exercita autoritatea în mod tiranic. Sau pur și simplu își gestionau prost timpul, iar eu trebuia să muncesc de două-trei ori mai mult pentru ca ei să iasă cu obraz curat în fața patronului. Firește, mi se dădea de înțeles că orice întrebare sau nelămurire i-ar deranja: sunt ocupat, băiete.
Dacă într-adevăr volumul de muncă era atât de mare, ar fi trebuit să investească în resurse umane, însă știau că n-ar putea justifica o asemenea cerere în fața patronului; s-a întâmplat chiar să-i prind pierzând vremea pe site-uri de divertisment. Și le-am spus: „Eu muncesc cu bună-credință și oricând îmi pot găsi o slujbă pe un post asemănător, dar oare voi vă puteți oricând găsi o slujbă ca șefi încât să vă permiteți să vă bateți joc de această echipă?” Sigur că nu le-a picat bine și au început să îmi arate cât de mare le este egoul, cât de șefuți sunt ei. Există o diferență între a fi șef și a fi lider. Un lider pune umărul și îți este coleg, pe când un șef are o mentalitate învechită că ar fi monarhul absolut al departamentului.
Suedia a trecut la un program de lucru de 6 ore pe zi. Angajatorii au înțeles că ești mai eficient dacă ești odihnit și că muncești să trăiești, nu trăiești să muncești. Oricum, în consumerism se produce în prostie, jumătate din mâncarea produsă se aruncă la gunoi în timp ce alții mor de foame. Așadar multă muncă nu înseamnă și eficiență. Din contră: să fii „ocupat” înseamnă să nu ai niciodată timp de a învăța lucruri noi, înseamnă „să rămâi de căruță”.

Comentarii