Ce înseamnă astăzi „forme fără fond”

Frunza care a costat un milion de euro.
Eu o făceam de zece mii de ori mai ieftin: 100 euro.
Forme fără fond: în traducere liberă ar însemna să ai ambalajul, dar să n-ai produsul pe care să-l împachetezi. Oare cum se întâmplă asta în viața de zi cu zi, încât o teorie de acum aproape două sute de ani, teoria formelor fără fond, să fie relevantă azi?
1. Când își deschid o firmă, primul lucru la care se gândesc mulți este să facă branding, să își facă brandul cunoscut. Ce ar trebui să se întrebe mai întâi este dacă dorește cineva să cumpere ce au de vândut. Astfel ai siglă, ai documente cu antet și subsol personalizat, cărți de vizită, ai adresă de mail pe firmă, număr de telefon, chiar și o locație, ai chiar și pagină de facebook și cont google+, ți-ai comandat un site pe câteva sute sau mii de euro și aștepți. Primul client din magazin îți spune cum stă afacerea ta. Dacă nu e dat pe spate, dacă nu își dorește ce ai de vândut, afacerea ta e pe butuci din prima zi cu tot cu siglă, cu tot cu cărți de vizită și cu tot cu site. Așadar, din afară, s-ar fi putut spune că e o companie respectabilă, are forma uneia, cu tot tacâmul și gusturi bune, dar dacă tu vinzi numai hârtie creponată, poți aștepta cu anii să îți recuperezi investiția.
2. Integrarea europeană, de zece ani încoace, e o formă fără fond. Pe hârtie noi suntem fruntași la reciclare, în realitate nu se colectează selectiv deșeurile. Pe hârtie avem instituții de cercetare, în realitate ne chinuim să ținem în picioare până și Institutul Cantacuzino. Pe hârtie avem norme de aplicare pentru înlesnirea procedurilor juridice, în realitate stăm la cozi și avem o contabilitate la care alții au renunțat acum 50 de ani. Pe hârtie suntem o țară agrară, în realitate agricultura e la pământ. Pe hârtie turismul e înfloritor, în realitate tot ce avem e frunza Elenei Udrea. Sau cardurile de sănătate. Le avem, dar nu prea funcționează sistemul.
3. Facebook e o formă fără fond. Viețile multora sunt goale, dar pozează ca și cum ar fi pline de bucurie și sens. „Ne facem că –”. Nu-i așa, noi știm cum stă treaba cu viața, noi postăm citate impresionante fără să fi trăit vreodată ceva pe propria piele, noi îi facem adevărului o paradă pentru ne simți superiori, noi avem poze în locații exotice, dar azi toți își iau concedii exotice, așadar nu mai suntem speciali, iar asta ne întristează. Așa că a intrat isteria: dacă formele n-au fond, atunci fundul să aibă forme. Și își pozează posteriorul.
4. Studiile superioare sunt o formă fără fond. Se dau diplome pe bandă rulantă, există forma de angajare legală a cuiva cu studii superioare pe postul de contabil (să zicem), dar absolventul își dă seama că trebuie să mai facă un curs de contabilitate să înțeleagă cu ce se mănâncă, că dacă e pus la lucru din prima zi, nu știe face aproape nimic. Ani pierduți!
5. Arta fără mesaj a devenit un mod de a face zgomot doar ca să nu fie liniște. Ca atunci când pornești radioul în mașină fiindcă vrei să îți iei mintea de la cât drum ai de parcurs și îți place să îi asculți pe cei de la radio trăncănind una sau alta doar până cobori din mașină. În cea mai rea situație sunt muzica și literatura: se scrie mai mult decât se citește și se face muzică-n prostie, de obicei despre sex și dragoste. Se pare că formele fără fond încă sunt o problemă la noi, nu au trecut odată cu era lui Titu Maiorescu.

În opinia mea, punerea accentului pe forme îmi pare un transfer de sacrină, o procrastinare. Știm cât avem de lucru, dar tărăgănăm, ne ocupăm de cum ar trebui să arate un lucru, fără să ne pese de conținut și construim întâi ambalajul pentru ceva care încă nu există, iar dacă există vreo șansă să existe, va fi deformat după forma carcasei.

Comentarii