Tineri care nu vor să se maturizeze

„Hai să visăm, să zburăm, să nu creștem!”
Că e vorba de un masterat și de un doctorat de care nu au nevoie, că e o viață nihilistă cu pretextul că lumea e rea și nimic nu contează, amânările de la maturizare nu fac niciodată bine.

Multe dintre lucrurile noi pe care le învățăm se integrează cu greu în noua noastră identitate. De aceea, mulți tineri cu vaste cunoștințe despre lume rămân, în ciuda aparențelor, niște copiii din punct de vedere emoțional. Se refugiază în vechea lor versiune pe care o înțelegeau mai bine, însă inevitabil de atunci au „dospit”, nu mai încap în vechile haine, așadar trebuie să taie în carne vie să încapă la loc.
Nu întotdeauna e vina lor, uneori e vina unor părinți care se cred cloști, îi țin sub aripa lor prea mult de teamă că lăsându-i liberi nu vor mai avea niciun prieten. E nesănătos ca fiul sau fiica ta să îți fie cel mai bun prieten și nu cineva de vârsta ta.
Tatăl lui Gautama, împăratul Orientului, dorise să-l protejeze pe fiul său de toate pericolele și neajunsurile vieții, construindu-i un iatac în care i-a oferit de toate, cu condiția să nu plece. Numai cei frumoși și tineri aveau dreptul să intre în iatacul său, ca nu cumva să îi treacă prin minte că în lume există boli, bătrânețe și moarte. În cele din urmă, Gautama părăsește palatul, devenind Buddha.
Diferența dintre Peter Pan și Gautama e că cel din urmă voia să crească, voia să guste din neplăcerea vieții. Cred că ne amintim cu toții de desenele animate Peter Pan, în care protagonistul trăia în Neverland, o țară imaginară și fără pericole. Iar personajul negativ al poveștii era... un om matur.
Michael Jackson spunea despre sine că este un Peter Pan și chiar și micul lui palat se numea Neverland. Sigur că un părinte dorește tot binele pentru copilul său, dar dacă i se oferă numai binele va deveni un „copil mare” precum răposatul cântăreț. Cine își dorește un astfel de fiu?
Desigur, de cealaltă parte sunt aceia care nu vor să crească nici la imboldurile părinților. Nu vor să fie „înțărcați”, devin răutăcioși, manipulatori, ajung la 30 de ani și cred că toată lumea trebuie să le stea la picioare pentru că ei știu da un click pe mouse. Desigur, vina părinților este mai mică aici, că nu i-au răsplătit pe copii când reușeau să își controleze emoțiile negative, să le dea o ciocolată când reușesc să se calmeze sau când își iartă aproapele.
Unor astfel de tineri, dacă le-ai citi jurnalul intim (unii le-au publicat, de aceea știu), ai observa că pe parcursul anilor nu s-au schimbat emoțional aproape deloc. Doar jucăriile și le-au schimbat: mașini, parteneri, case, pariuri etc. Atât Trump cât și Kim Jong Un sunt copii mari, doar că jucăriile lor sunt radioactive. Pentru ei totul încă este un joc și sunt la fel de buni la manipulat precum copiii.
Copilului mare nu-i poți spune să crească, se consideră atotsuficient, crede că inteligența e mai importantă decât înțelepciunea. Fiind potențial bun la toate, nici nu dorește să se specializeze în ceva, ca nu cumva „să piardă contactul” cu restul laturilor sale. Este o nimfă ce refuză metamorfoza, se bălăcește în lichidul dulce amniotic cu prețul de a nu ști pe ce lume trăiește, or nu e o abominație ca un om să treacă prin această lume fără să guste durerea? Nimfa este atât un stagiu în dezvoltarea larvei cât și numele unei creaturi din mitologia greacă, copilăroasă din fire și aciuată pe lângă ape, în propria lume. Nu e de mirare că în legende nimfa Echo, o copilă mare, s-a îndrăgostit de Narcis, un copil mare, doi atotsuficienți pe care nu îi aprecia nimeni.
Un astfel de tânăr are o viziune epică despre lume, după propriul ego o vede în contraste puternice și pretinde să trăiască o viață de erou. În ziua de azi, cei mai mulți sunt SJW, în traducere liberă luptători pentru dreptate socială fiindcă binele e un pretext să fie eroi în propriii ochi. Este modul lor de a ocoli marile responsabilități ale vieții. Sunt acei rebeli fără cauză care și-au găsit nu o cauză, ci un pretext că au una.

Comentarii