Copile,
1.
Dacă îți va plăcea mai mult să te distrezi decât să îți
dezvolți caracterul, vei ajunge un „animal de povară” pentru un om rău, care te
va modela după bunul lui plac. Nu sacrifica viitorul pentru distracția de acum.
2.
Un an de copilărie (sau tinerețe) are importanța a șapte
ani de maturitate. Irosind un an de copilărie nefăcând nimic sau neînvățând
nimic nou, cel puțin șapte ani de maturitate îți sunt afectați. Dacă în
copilărie nu înveți pian și vrei să devii pianist, la maturitate îți vor lua șapte
ani să înveți ce puteai învăța atunci într-un an.
3.
Nu e un act de curaj să renunți la sensul vieții tale, e
o prostie. Ți se va spune că ești un om slab dacă nu renunți la sensul vieții
tale, însă ți se va spune spune asta din gelozie pe faptul că viața ta este în
ordine.
4.
Găsește-ți vocea ta în viață, aranjează-ți gândurile în
ceva coerent. De n-o faci, vei vorbi cu vocea altuia. Pentru asta, acela va
trage foloase că are încă un susținător.
5.
Doar pentru că te vei simți ofensat, nu înseamnă că vei
avea dreptate, ceilalți au dreptul să spună ce gândesc cu riscul de a te
ofensa, altminteri n-ai afla niciodată adevărul. La rândul tău, spune numai
adevărul, însă nu-l folosi intenționat pentru a face răul, mai bine taci.
Faptul că știi adevărul nu te face superior.
6.
Viața este plină de suferință. Nu de la tine însuți vei
găsi energia să treci peste greutăți fiindcă oamenii nu sunt insule.
Numai dacă te vei depăși pe tine însuți vei putea depăși durerea, iar pentru
asta vei avea nevoie de ceilalți să-ți confirme identitatea, adică acea poveste
despre cine ești care-ți dă impulsul nobil de a fi mai bun. Nu există identitate fără să fii într-o relație (valoroasă) cu ceilalți, oricât de bine crezi că te cunoști, fiindcă astfel nimeni n-ar putea testa ceea ce crezi despre tine. Și cum te-ai putea depăși dacă nu te cunoști?
7.
Libertatea nu înseamnă doar a nu fi constrâns să nu te
exprimi, ci și posibilitatea de a alege ce povară vei duce-n viață. Uneori,
povara te va alege pe tine: asta se numește condiția umană.
8.
Dacă „ierți, dar nu uiți”, atunci să nu uiți nici binele
care ți-a fost făcut. Sau mai bine să nu-ți irosești energia ținând ranchiune.
9.
Cum să-ți dai seama ce meserie să-ți alegi în viață:
■ să îți placă
lucrul respectiv
■ să fii bun
la lucrul respectiv
■ să poți face
bani cu lucrul respectiv
De pildă, îmi place foarte mult să scriu, sunt (relativ) bun la
scris, dar nu pot avea un venit făcând asta deoarece din literatură rareori se pot
face bani. Pe locul doi este designul grafic, îmi place, sunt bun la asta și
pot face bani lucrând asta; de aceea activez în domeniul publicității, chiar dacă mi-ar fi plăcut să trăiesc din literatură. Pe de altă parte, îmi place tenisul, dar nu sunt
bun la sport, așadar rămâne doar o pasiune.
10.
Fii responsabil; asta nu
e o opțiune. Un om responsabil nu fuge de datorii, ci le înfruntă, iar asta îi
ameliorează suferința. De aici pornește o viață deplină.
11.
Echilibrul pe care trebuie să îl cauți este între
impulsurile tale naturale și disciplina civilizației. Vei avea mai multă
libertate fără disciplină, însă nimănui nu-i vei fi de folos să rămâi copil, nici măcar ție.
Totuși, nu trebuie să îți faci din propria viață o militărie.
12.
Nu-ți face așteptări, ci fii pregătit oricând ca totul
s-o ia la vale.
13.
Alege să devii ceva, nu lăsa potențialul să rămână doar potențial: bun la toate, dar specialist în nimic. Orice floare trebuie să devină fruct – oricât de frumos miroase –
sau se îneacă în propriul nectar dacă nu se lasă polenizată. Alege un lucru și investește-ți toate
talentele în acela. Să nu ai aroganța de a crede că pentru simplul fapt că ai potențial lumea îți datorează ceva; fructifică-l!
14.
Ferește-te de surplus. Dacă-l ai, dăruiește-l!
15.
Răul vine din egoism. Iar dacă te gândești numai la tine,
vei avea multe temeri care, în timp, îți vor eroda toate credințele tale bune
despre lume și o viață armonioasă. Mândria este o capcană: te face să te simți
îndreptățit că ești egoist.
Comentarii